„(…) să cunoști pe Dumnezeul tatălui tău și să îl servești cu o inimă desăvârșită și cu o minte binevoitoare, fiindcă DOMNUL cercetează toate inimile și înțelege toate închipuirile gândurilor (…).”
1 Cronici 28:9 BTF
„Pentru ca noi să atingem acest ideal înalt, trebuie să sacrificăm tot ceea ce face ca sufletul să se poticnească. Păcatul ne poate ține în stăpânire prin propria voință. Predarea voinței este înfățișată ca scoaterea ochiului sau tăierea mâinii. Adeseori, ni se pare că a ne preda voința lui Dumnezeu înseamnă a consimți să trecem prin viață schilodiți sau ciuntiți. Dar este mai de folos, zice Domnul, ca eul să fie schilodit, rănit, ciuntit, dacă prin aceasta se poate intra în viață. Ceea ce vi se pare a fi un adevărat dezastru este chiar poarta spre cel mai mare câștig. (…)
Numai prin predarea voinței noastre lui Dumnezeu este posibil ca El să ne dea viața. Numai, primind viața Sa, prin predarea eului, «este cu putință», zicea Isus, «ca aceste păcate ascunse, pe care vi le-am arătat, să fie biruite.» Puteți să le înmormântați în inimile voastre și să le ascundeți de ochii oamenilor, dar cum veți sta în fața lui Dumnezeu? Dacă vă lipiți cu putere de eul personal, refuzând să-I predați voința voastră lui Dumnezeu, alegeți moartea. Dumnezeu este un foc mistuitor pentru păcat, oriunde s-ar găsi acesta. Dacă alegeți păcatul și refuzați să vă despărțiți de el, prezența lui Dumnezeu, care mistuie păcatul, vă va mistui și pe voi.” (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 61).
„Ai nevoie să bei zilnic din fântâna adevărului, ca să înțelegi secretul plăcerii și bucuriei în Domnul. Dar nu trebuie să uiți că voința ta este izvorul tuturor acțiunilor tale. (…) Nu poate exista o reală umblare după Isus, decât dacă refuzi să-ți satisfaci înclinațiile și te hotărăști să asculți de Dumnezeu. Nici simțămintele și nici emoțiile tale nu fac din tine un copil al lui Dumnezeu, ci împlinirea voinței lui Dumnezeu. O viață în care să fii de folos îți stă înainte, dacă voința ta va deveni voința lui Dumnezeu.” (Mărturii, vol. 5, p. 515).
Apel: „Această voință, care formează un important factor în caracterul omului, a fost, la căderea în păcat, supusă controlului și stăpânirii lui Satana; și de atunci, el lucrează totdeauna în om și voința, și înfăptuirea, după cum are plăcerea, dar spre ruina și mizeria totală a omului. Dar sacrificiul infinit al lui Dumnezeu, prin faptul că L-a dat pe Domnul Isus, Fiul Său cel iubit, spre a deveni o jertfă pentru păcat, Îl face în stare să spună, fără să calce vreun principiu al guvernării Sale: «Supune-te Mie; dă-Mi Mie voința ta; ia-o de sub controlul lui Satana și atunci am să o iau Eu în stăpânire. Apoi voi putea lucra în tine și voința, și înfăptuirea, după buna Mea plăcere.» Când El îți dă gândul, voința ta devine asemenea voinței Sale și caracterul tău este transformat spre a fi asemenea caracterului Domnului Hristos.” (Ibid.)
Meditează: De ce primește Dumnezeu doar o ascultare care vine dintr-o inimă curată și o minte binevoitoare? Care este diferența dintre modul în care folosește Satana mintea noastră, față de cum procedează Dumnezeu? Care crezi că sunt factorii personali motivatori pentru a-l căuta pe Dumnezeu? Sentimentele sau o voință fermă bazate pe convingeri profunde?
