Speranța pe care o avem ca pe o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură și neclintită și care intră până dincolo de perdea.
Evrei 6:19 BTF
„Este adevărat că vor veni dezamăgiri. Trebuie să ne așteptăm la necazuri; dar trebuie să încredințăm totul, mare sau mic, lui Dumnezeu. El nu devine nedumerit din cauza multelor noastre plângeri și nici nu va fi copleșit de greutatea poverilor noastre. Grija lui veghetoare se extinde asupra fiecărei case și cuprinde pe fiecare individ; este preocupat de toate problemele noastre și de toate necazurile noastre. El cunoaște fiecare lacrimă; El este mișcat de simțământul neputinței noastre. Toate suferințele și încercările care vin asupra noastră, aici, sunt îngăduite, pentru a aduce la îndeplinire planurile iubirii Sale față de noi, «ca să ne facă părtași sfințeniei Lui» și să devenim astfel părtași ai acelei bucurii depline care se găsește în prezența Lui. (…)
Părerile limitate pe care foarte mulți le-au avut despre caracterul înălțat al slujbei Domnului Hristos au făcut ca experiența lor religioasă să se îngusteze și a împiedicat foarte mult progresul lor în viața spirituală. Printre noi, ca popor, religia personală are un nivel foarte scăzut. Există mult formalism, mult automatism, multă religie a vorbelor; dar ceva mai profund și mai solid trebuie să fie adus în experiența noastră religioasă. (…) În această viață, lucrarea creștinului este aceea de a-L reprezenta pe Hristos lumii în viață și caracter, prezentându-L pe Isus Hristos, cel binecuvântat. Dacă Dumnezeu ne-a dat lumină, ne-a dat-o pentru a o face cunoscută și altora. Dar, în comparație cu lumina pe care am primit-o și ocaziile și privilegiile ce ne-au fost date pentru a ajunge la inima oamenilor, rezultatele lucrării noastre, cel puțin până acum, au fost foarte mici. (…) Noi trebuie să cercetăm Scripturile cu sârguință, cu rugăciune; înțelegerea noastră trebuie să fie trezită de Duhul Sfânt, și inimile noastre să fie înălțate la Dumnezeu în credință, speranță și o laudă continuă.” (Mărturii, vol. 5, p. 742-744).
Apel: Privind la călătoria ta, cu siguranță vei observa un traseu plin de întorsături și încercări, unde suișurile și coborâșurile au lăsat amprente asupra ta. În momentele de descurajare, te îndemn să îți îndrepți privirea către Hristos, Cel care a pășit pe aceeași cale pe care o străbați acum, tocmai pentru a-ți fi sprijin și încurajare. El dorește ca ancora sufletului tău să fie speranța pe care o oferă prin lucrarea Sa din Sanctuarul ceresc. Mai mult decât atât, El nu este mulțumit cu starea ta actuală, ci lucrează neîncetat, sfințirea vieții tale.
Meditează: Ce legătură vezi între sfințire și suferință, în viața creștinului, mai ales în acest timp al sfârșitului, în care trăim? Cum te ajută să-ți întărești speranța, cunoașterea faptului că Hristos însuși a fost „desăvârșit prin suferință” și că Dumnezeu lucrează astfel pentru a ne sfinți și a ne apropia mai mult de El?
Aplică: Învață să te raportezi la greutățile vieții ca la oportunități de creștere spirituală și de mărturie. În loc să te lași descurajat de încercări, angajează-te să împărtășești lumina și speranța ta cu cei din jur, aducându-le astfel o parte din binecuvântările pe care le-ai primit de la Dumnezeu. Când te concentrezi asupra nevoilor și problemelor altora, vei descoperi că trecerea peste propriile tale probleme devine mai ușoară, iar viața capătă un nou scop și sens. Fii ancorat în Hristos!
