Textul din 2 Corinteni 4:4 ne spune că Satana orbește mințile oamenilor ca ei să nu creadă Evanghelia lui Isus Hristos. Un instrument pe care Satana l-a folosit de-a lungul istoriei pentru a-i orbi pe oameni față de adevărata Evanghelie este acela de a stabili religii, care amestecă elemente ale adevăratei Evanghelie cu minciuni.

Aceasta a fost o strategie genială care i-a împiedicat pe oameni să recunoască și să aprecieze elementele adevăratului plan de mântuire, cum ar fi jertfa, învierea și a doua venire a lui Hristos. Prin crearea unor credințe similare, dar contrafăcute în religiile păgâne, cu mult înainte de venirea lui Iisus pe pământ, este mai ușor să respingem învierea lui Hristos ca fiind doar o altă versiune a aceleiași povești păgâne vechi de mult timp și să credem că Hristos nu oferă mai mult adevăr sau alte mijloace de mântuire decât celelalte zei sau religii.

Sistemul de sacrificii, de exemplu, a fost imitat de păgâni. Diferența este că sacrificiile păgâne sunt despre omul care dobândește merite, pentru a potoli un dumnezeu mânios, în timp ce adevăratul sistem de sacrificii demonstrează un Dumnezeu iubitor care este binevoitor față de om astfel încât a acceptat ca Singurul Lui Fiu născut să devină trup și să moară de bunăvoie în locul nostru.

Practicile și credințele păgâne timpurii, despre Iștar și înviere, au pregătit lumea pentru apostazia religioasă care avea să aibă loc după venirea lui Hristos. Păgânii credeau într-un zeu care învia în fiecare primăvară de Paște – o zi care era dedicată zeiței Iștar, zeița-mamă, numită și regina/împărăteasca cerului.

Împărăteasa Cerului în catolicism

Biserica Catolică a adoptat conceptele păgâne ale zeiței-mamă și ale împărătesei cerului în învățăturile ei despre Maria. Aici vedem câteva imagini care o înfățișează pe Maria fiind încoronată ca Regină a Cerului în diferite reliefuri și picturi catolice.

Despre Regina păgână a Cerului, în special Cybele, se spunea că ar fi o mijlocitoare înaintea zeilor și exact această credință a fost aplicată Mariei de către Biserica Romano-Catolică,  dar această învățătură este cât se poate de păgână și în niciun caz nu are vreo bază în Biblie.

„Fie ca Fecioara Maria, încoronată Regină, să mijlocească pentru noi… ca să o imităm în împlinirea cu credincioșie a voinței lui Dumnezeu pe pământ, pentru a ne alătura într-o zi în Ierusalimul ceresc. În fiecare situație a vieții noastre, să o invocăm cu încredere: «Regina tuturor sfinților, roagă-te pentru noi!»”

Papa Ioan Paul al II-lea

În 1854, Papalitatea a declarat-o pe Maria fără păcat sau „imaculată” și i-a dat funcția de mijlocitor, iar în 1951, a declarat că ea s-a înălțat la cer, unde a fost încoronată drept „Împărăteasa cerului”. Această sărbătoare se numește Înălțarea Maicii Domnului. De atunci, sistemul complet al cultului babilonian, cu Maria luând rolul de mijlocitor, a fost astfel stabilit în cadrul catolicismului.

În cultul zeiței pieptul forma o parte proeminentă, iar zeițele erau adesea înfățișate cu mulți sâni pentru a hrăni lumea. Conceptul de rege care se hrănește la sânul mamei este o temă comună în magie și în cultul babilonian. Chiar și zeul soarelui a fost înfățișat hrănindu-se la sânul zeiței. Simbolurile babiloniene ale bebelușului care se alăptează la sânul mamei sunt, de asemenea, descrise în mod similar cu Maria și pruncul Isus.

„Se recunoaște pe scară largă faptul că imaginile Isis Lactans ale păgânismului târziu, au devenit modele pentru imaginile mamă-copil ale Fecioarei Maria cu Pruncul Isus.”

Milk & the Magic of Isis

Catolicismul poartă aceeași mitologie. Să luăm drept exemplu, Magharet Sitti Mariam, sau „Grota de lapte”, așa cum este cunoscută în mod obișnuit, unde tradiția catolică spune că Maria și-a vărsat lapte din sân în timp ce îl hrănea pe Isus. Se presupune că acest lapte a stropit pe pereții peșterii și a format semne albe. Grota a devenit un altar, venerat astăzi ca loc de pelerinaj pentru vindecare și fertilitate.

Catolicii o văd pe Maria ca jucând un rol de mijlocire important pentru a potoli mânia lui Hristos:

„Păcătosul care îndrăznește să se prezinte în mod direct înaintea lui Hristos poate veni cu spaimă și teamă de mânia lui; dar să solicite numai mijlocirea Fecioarei înaintea Fiul ei și ea nu trebuie decât să-i arate acelui Fiu pieptul care l-a alăptat și mânia lui se va potoli imediat.”

Papa Ioan Paul al 2-lea credea că Maria mijlocește pentru cei care o venerează în timpul euharistiei:

„Pe măsură ce ascultă cuvântul predicat în adunarea de duminica, cel credincios privește la Fecioara Maria… Duminică de duminică, peregrinii urmează pașii Mariei, iar mijlocirea ei maternă oferă o putere și un zel speciale, rugăciunii care se înalță de la Biserică spre Sfânta Treime.”

„«Devotamentul Bisericii față de Sfânta Fecioară este intrinsec cultului creștin». Pe bună dreptate Biserica o cinstește pe «Sfânta Fecioară cu deosebită evlavie. Din cele mai vechi timpuri, Sfânta Fecioară a fost cinstită cu titlul de ‘Maica lui Dumnezeu’, în a cărei ocrotire merg credincioșii în toate pericolele și nevoile lor.»”

Aceasta este o învățătură periculoasă, deoarece Maria ia locul lui Isus. În loc să privească credincioșii la Isus ca Autorul și Desăvârșitorul credinței lor (Evrei 12:2 BTF), ei privesc la Maria. În Maria ei găsesc acces la Dumnezeu. În ea Biserica este sfântă și poate învăța ascultarea de Dumnezeu.

Mântuirea tuturor depinde de favoarea și protecția Mariei. Cel care este protejat de Maria va fi mântuit; cine nu este, va fi pierdut. Dumnezeu nu ne va mântui fără mijlocirea Mariei.

Maria ia locul lui Dumnezeu și ea însăși este tratată ca o zeiță, o învățătură față de care Biserica Catolică nu se opune, dacă studiem și declarațiile ei moderne pe această temă.

Dar în timp ce în Preacurată Fecioară, Biserica a atins deja acea desăvârșire prin care ea există fără pată sau zbârcirtură, credincioșii încă se străduiesc să învingă păcatul și să sporească în sfințenie. Astfel, ei își îndreaptă privirea spre Maria: în ea, Biserica este deja „preasfântă”.

Iată câteva dintre numele care îi sunt conferite Marei, din cartea Thunder of Justice:

„Prorocița acestor timpuri din urmă, Neprihănita Zămislire, Mama Bisericii, Maria Noua Evă, Împărăteasca Cerului și a Pământului/Împărăteasa Păcii, Cea Înălțată, Împărăteasa Sfântului Rozariu, Împărăteasa și Mama Familiilor, Maria Împreună-Răscumpărătoare, Mijlocitoare, Apărătoare, Doamna tuturor Neamurilor, Chivotul Noului Legământ, Mama celei de-a Doua Veniri.”

Titlurile Împreună-Răscumpărătoare, Mijlocitoare și Apărătoare ridică în mod special probleme serioase, deoarece contrazic cele mai clare învățături ale Scripturii. Biblia ne învață clar că există un singur Răscumpărător, Mijlocitor și Apărător, iar acesta este Hristos Isus.

„Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos.”

1 Timotei 2:5

„Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat și a răscumpărat pe poporul Său.”

Luca 1:68

„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit pe poporul Său.”

1 Ioan 2:1

În ciuda acestor cuvinte, Biserica Catolică este dispusă să o accepte pe Maria în locul lui Isus Hristos, luându-i rolul Său de mijlocitor. Și mai surprinzătoare este dorința Bisericii Catolice de a o recunoaște pe Maria ca zeiță și, într-un anumit sens, parte a Dumnezeirii.

Trebuie să sărbătorim un astfel de Paște

Paștele (eng. easter) care este sărbătorit astăzi este rezultatul amestecării adevărului cu eroarea – este o sărbătoare care are prea puțin de-a face cu Hristos, dar care pare atrăgătoare la suprafață. Această sărbătoare nu a luat naștere în scopul sărbătoririi lui Hristos, ci mai degrabă cu scopul de a adora o zeitate contrafăcută, Iștar, o zeiță a fertilității.

Satana a contrafăcut și a pervertit întotdeauna adevărul pentru că știe că, dacă o va face, mulți vor fi conduși să nu creadă în Biblie și să nu-L aleagă pe Hristos.

Deși mulți creștini sărbătoresc Paștele ca fiind ziua de comemorare a învierii lui Hristos, adevărul este că sărbătorirea Paștelui, așa cum este practicată de creștinismul contemporan, vine de fapt din păgânism.

„Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” Exodul 20:3

Referință: Adaptare după Vance Ferrell, Christmas, Easter and Halloween – Where Do They Come From? (Altamont, TN: Harvestime Books, 2003).