„Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne acoperim cu necinstea noastră; căci am păcătuit împotriva DOMNULUI Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat glasul DOMNULUI Dumnezeului nostru.”

Ieremia 3:25 VBT

„Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu dacă nu este însoțită de o pocăință sinceră și de reformă. Trebuie să aibă loc schimbări hotărâte în viață; orice lucru care constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu trebuie dat la o parte. Aceasta va fi urmarea unei păreri de rău autentice pentru păcat. Lucrarea pe care o avem de făcut este foarte clar așezată înaintea noastră: «Spălați-vă deci și curățiți-vă!» (…)

Când păcatul a distrus în om simțul moral, cel greșit nu va mai discerne defectele caracterului său și nici nu-și va mai da seama de grozăvia păcatului pe care l-a comis. Dacă păcătosul nu se supune puterii convingătoare a Duhului Sfânt, el rămâne aproape orb față de păcatul său. Atunci mărturisirea sa nu este sinceră și nici serioasă. Pentru fiecare păcat recunoscut el prezintă o scuză, declarând că dacă n-ar fi fost anumite împrejurări, el n-ar fi făcut aceasta sau aceea pentru care este mustrat.” (Calea către Hristos, p. 40).

„Niciun om nu trăiește pentru sine. Rușinea, înfrângerea și moartea au fost aduse asupra lui Israel prin păcatul unui singur om. Acea protecție care planase asupra lor în timpul bătăliei a fost retrasă. Diferitele păcate care sunt cultivate și practicate de cei care se declară creștini atrag dezaprobarea lui Dumnezeu asupra bisericii. În ziua în care vor fi deschise cărțile din ceruri, Judecătorul nu-i va spune omului în cuvinte care îi este vina, ci doar va îndrepta spre el o privire pătrunzătoare, cercetătoare, și orice faptă, orice tranzacție a vieții va fi în mod viu întipărită în memoria păcătosului. Nu va mai fi nevoie ca acea persoană să fie identificată, ca pe vremea lui Iosua, în seminția și în familia ei, ci își va mărturisi cu propriile buze decăderea, egoismul, lăcomia, necinstea, prefăcătoria și înșelăciunea. Păcatele sale, ascunse de cunoașterea oamenilor, vor fi atunci mărturisite ca de pe acoperișul casei.” (Mărturii, vol. 4, p. 493).

Apel: Privind în urmă la viața ta, probabil că simți remușcarea, vinovăția și rușinea pentru păcatele tale. Cu toate acestea, faptul că te simți mustrat în conștiința ta este un lucru bun care indică lucrarea Duhului Sfânt care te convinge de păcat și prin care Hristos te cheamă la o predare totală, fără rezerve în mâna Răscumpărătorului tău. Astăzi, privirea Lui Dumnezeu este îndreptată cu dragoste și har, mâine poate va fi prea târziu, nu din cauza lipsei de îndurare a lui Dumnezeu, ci din cauza împietririi inimii.

Meditează: Care sunt lucrurile care aduc ofensă înaintea lui Dumnezeu și sunt prezente în viața ta? Care este legătura dintre redeșteptare spirituală și reformă practică? Care este efectul unei păreri de rău autentice față de păcatele comise?

Aplică: Haina neprihănirii lui Hristos nu este doar o robă care acoperă și ascunde păcatele nutrite, dând doar impresia unei vieți curate. Neprihănirea lui Hristos lucrează din interior, schimbând intențiile și motivațiile inimii. Simpla mărturisire a greșelilor nu este suficientă pentru a trăi o viață sfântă, ci este nevoie de o hotărâre personală puternică de a renunța la tot ceea ce este păcătos. Cere-i Domnului să-ți descopere păcatele tale. Roagă-l pentru iertare. Crede făgăduința Sa și trăiește sub lumina îndemnurilor Sale.