Ellen G.White, Bible Echo and Signs of the Times, 15 februarie 1892

[Un discurs rostit în Federal Hall, North Fitzroy, Melbourne, 19 decembrie 1891].

Când Moise s-a rugat: „Doamne, arată-mi slava Ta”, Domnul l-a luat pe acest grăunte de om, care era încă un bărbat puternic în credință, l-a așezat în crăpătura stâncii și l-a acoperit cu mâna Sa, iar Domnul a trecut înaintea lui și a vestit:

„Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat (…)”.

Exod 34:6-7

Slava Domnului este bunătatea și dragostea Sa. Atunci nu-i învățați pe copiii voștri că Dumnezeu se supără pe ei, dimpotrivă, că atunci când păcătuiesc întristează Duhul lui Dumnezeu care îi iubește întotdeauna. Atrageți copiii voștri la Isus. Dar dacă vreți să-i atrageți pe copiii voștri la Isus, nu trebuie să intrați în casa voastră având cuvinte mânioase, cu fruntea încruntată. Dacă veniți de la treburile voastre obosiți și istoviți, rugați-L pe Dumnezeu să vă ofere harul Său, duhul Său liniștitor, pentru ca inima voastră să se topească în tandrețe, iar buzele voastre să se umple de cuvinte de bunătate și mângâiere. Legați copiii voștri de inima voastră. Recomandați-le religia voastră prin caracterul ei plăcut. Copiii voștri sunt o parte din voi și cum veți putea suporta ca în ziua venirii lui Hristos să fie despărțiți de voi? Dați-le o reprezentare a caracterului lui Hristos prin propriul vostru caracter asemenea lui Hristos și lăsați căminul vostru să fie ca un rai pe pământ.

Religia lui Hristos va îndepărta orice asprime din caracterul nostru, va topi și supune sufletul. Avem nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Lăsați ca lucrarea să înceapă prin întoarcerea spre Domnul cu toată hotărârea inimii, pentru ca inima să fie înmuiată, iar Hristos să vă modeleze și să vă înfățișeze după chipul Său divin. Dar mulți consideră că nu pot merge la Isus cu încredere. Ei zic: „Mi se pare că Dumnezeu nu mi-a auzit rugăciunile. Am încercat și reîncercat să-mi eliberez sufletul de păcat, dar nu pot să o fac”. Atunci spuneți: „Doamne, sunt neputincios pentru a mă curăța și a mă mântui singur și-mi arunc sufletul neputincios înaintea Ta”. Iată ce a făcut Iacov. Toată noaptea s-a luptat cu Cel pe care-L credea dușmanul său, dar era marele EU SUNT, Dumnezeul cel puternic, Prințul păcii, și atâta timp cât a continuat să se lupte, nu a găsit nicio mângâiere, nicio speranță. Era o întrebare de viață și de moarte pentru el, iar puterile sale erau aproape epuizate. Apoi Îngerul i-a atins coapsa și a înțeles că nu se lupta cu un adversar obișnuit. Rănit și neajutorat, Iacov a căzut la pieptul Său, așa cum trebuie să facem și noi toți ca orice suflet când cade pe Stâncă și este zdrobit. „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile”, a implorat îngerul, dar Iacov nu și-a încetat mijlocirea, iar Hristos a trebuit să se înțeleagă cu acest suflet neajutorat, frânt, pocăit, în conformitate cu propriul Său caracter: „Să se prindă de tăria Mea și să se împace cu Mine, și el va face pace cu Mine”(KJV). Scumpul nostru Mântuitor nu se poate rupe de lângă un suflet rănit și neajutorat care strigă către El pentru ajutor. Iacov s-a rugat cu un duh hotărât: „Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta”. Cine a fost Cel care i-a insuflat acest spirit de perseverență?” A fost Cel care s-a luptat cu patriarhul: Cel care i-a dat biruința, Cel care i-a schimbat numele din Iacov în Israel și a zis:

„Ca un prinț, ai putere cu Dumnezeu și cu oamenii și ai biruit”(KJV).

Dar mulți dintre voi spuneți: „Cu cât încerc să mă apropii mai mult de Hristos, cu atât mă simt mai rău”. Nu a trăit Iacov chiar această experiență? În timp ce observați rănile și vânătăile pe care păcatul le-a făcut în voi, priviți trupul zdrobit al Răscumpărătorului vostru divin, rănit în locul vostru, astfel încât semnele pe care le-a făcut păcatul să fie vindecate. Nu v-ați simțit în repetate rânduri chinuiți și agonizați căutând în voi înșivă merite? Eu da. Și acum întrebarea este: Ce vei face? Poți spune: „Doamne Isuse, nu pot șterge nici măcar o pată a păcatului din sufletul meu. Trebuie să vin la Tine:

Ați putea spune: „Îmi voi da toate averea pentru a-i hrăni pe cei săraci, îmi voi da trupul pentru a fi ars”, dar situația voastră nu s-ar îmbunătăți. Omul nu poate face nimic pentru a merita favoarea Cerului. Singurul lucru care îl ajută pe păcătos este să accepte cu bucurie jertfa pe care a săvârșit-o Hristos și să prețuiască dragostea Sa, însușindu-și neprihănirea Sa prin credință. El vă iubește și când îl veți iubi pentru că El v-a iubit primul, veți simți că toate puterile sufletului și ale trupului Îi aparțin. Acceptați darul Său gratuit pentru voi și apoi dăruiți-vă fără rezerve Lui și puterea lui Dumnezeu va veni asupra voastră.

Dar când Îi cereți lui Dumnezeu binecuvântarea Sa, nu trebuie să stabiliți în ce fel trebuie să vă dea această binecuvântare. Nu întotdeauna o veți primi exact în felul în care credeți că va veni. Cereți-i Domnului să vă dea binecuvântarea de care aveți nevoie chiar pe calea pe care El vede că va fi spre binele vostru. Rugăciunea voastră să fie: „Dă-mi ceea ce are nevoie sufletul meu pentru ca eu să fiu o santinelă credincioasă pentru Dumnezeu”.

„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.”

Isaia 1:18

Oare nu putem crede în făgăduința lui Dumnezeu și să cunoaștem că El va face pentru noi exact ceea ce a promis? Avem nevoie de atingerea vie a credinței, ca să știm că mila lui Dumnezeu este îndreptată spre noi. Dumnezeu ne acceptă prin Hristos, iar noi nu trebuie să simțim că nu avem nici o importanță în ochii Săi. L-a trimis pe singurul Său Fiu născut în această lume ca să moară pentru noi, iar noi trebuie să ne apreciem în lumina crucii de la Calvar. Isus afirmă:

„Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”.

Isaia 13:12

Și noi toți putem fi făcuți prețioși în Hristos, căci El spune celor care își simt propria lor neputință: „Să se prindă de tăria Mea și să se împace cu Mine, și el va face pace cu Mine” (KJV).

Dacă viața lui Isus ar fi în voi, ați fi plini de energie vitală. Biserica nu ar fi într-o stare de răceală, de regres, ci ar trebui să vedem o renaștere a spiritului misionar. Nu v-ați liniști, luându-vă privilegiile Evangheliei ca și cum ar fi destinate numai vouă, ci ați căuta să răspândiți vestea cea bună a mântuirii către rude, vecini sau prieteni. Ați merge la ei, nu într-un spirit fariseic, ci în spirit de dragoste, căutând să înlăturați orice opoziție. Veți găsi calea spre inimile lor și le veți vorbi despre dragostea lui Isus. I-ați prezenta Domnului în rugăciune pe cei pentru care purtați o povară, rugându-L să vă dea sufletul acesta sau acela ca pe un snop prețios pentru grânarul ceresc pentru a-l aduce la picioarele Învățătorului.

Cu toții trebuie să fim misionari și este esențial pentru fiecare dintre noi să avem neprihănirea lui Hristos care să meargă înaintea noastră, iar slava Domnului să fie în spatele nostru. Inima mea se înalță când mă gândesc la binecuvântările care îi așteaptă pe cei care se înrudesc cu Dumnezeu așa cum se cuvine și trezește în mine speranța că vom putea fi botezați cu Duhul Sfânt în acest loc. Isus vă întinde darul Său prețios, îl veți primi? Acesta este Mângâietorul care a promis că trebuie să vină și să rămână cu voi pentru totdeauna. Mulțumiți-i lui Dumnezeu pentru această făgăduință prețioasă.

În cer este cunoscut modul în care Îl reprezentăm pe Hristos în lume. Se cunoaște ce impresii lăsăm asupra celor din jurul nostru. Cuvintele și faptele noastre sunt toate scrise în cărțile din ceruri. Atunci cât de important este să arătăm faptul că am fost cu Isus și că am învățat de la El. Oare vreunul dintre voi, care pretindeți că Îl cunoașteți, se va lăsa pradă unor conversații neînsemnate și fără importanță? O, nu permiteți ca buzele voastre să rostească ceea ce va fi o piatră de poticnire pentru cei care urmăresc să vadă ce beneficii ați primit ca urmare a credinței voastre în Hristos. Ridicați-le mai degrabă mintea să se oprească asupra realităților veșnice. Când vă amestecați printre oameni în piață, când mergeți pe stradă sau oriunde vă aflați, asigurați-vă că aveți o legătură vie cu Dumnezeu și că reprezentați caracterul lui Hristos pentru lume. Isus a zis:

„Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa v-am trimis și Eu pe voi”.

Ioan 20:21

Așa cum El L-a reprezentat pe Tatăl, la fel și urmașii Săi trebuie să Îl reprezinte pe Domnul lor în lume. Dar nu puteți face acest lucru decât dacă puterea de convertire a lui Dumnezeu este simțită în propria voastră inimă zi de zi. Viața voastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Eul trebuie să fie ascuns în Hristos. Nu trebuie să existe niciun mare EU în ceruri, ci marele EU SUNT.

„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” Dumnezeu va lucra cu biserica, dar nu fără ajutorul ei. Fie ca fiecare dintre voi care ați gustat din cuvântul bun al lui Dumnezeu, „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”. Isus spune:

„Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni”.

Matei 5:13

Sarea mântuitoare, aroma creștinului este dragostea lui Isus în inimă, neprihănirea lui Hristos care pătrunde în suflet. Dacă mărturisitorul de credință va păstra eficiența mântuitoare a credinței sale, el trebuie să mențină mereu înaintea sa neprihănirea lui Hristos și să aibă în spate slava lui Dumnezeu. Atunci puterea lui Hristos se va manifesta în viață și caracter.

O, când vom ajunge în fața porților de mărgăritar și vom intra în cetatea lui Dumnezeu, oare cineva care va intra acolo va regreta că și-a consacrat viața fără rezerve lui Isus? Haideți să-L iubim acum pe Isus din toată inima și să conlucrăm cu inteligențele cerești pentru a putea fi lucrători împreună cu Dumnezeu și împărtășind natura divină, să fim în stare să-L descoperim pe Hristos altora. O, pentru botezul Duhului Sfânt! O, pentru ca razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii să strălucească în cămăruțele minții și ale inimii pentru ca orice idol să fie detronat și îndepărtat din templul sufletului! O, ca limbile noastre să fie dezlegate pentru a vorbi despre bunătatea Sa, pentru a spune despre puterea Sa! Dacă veți răspunde chemării lui Isus nu veți eșua în a avea o influență asupra cuiva prin frumusețea și puterea harului lui Hristos. Să-L privim și să devenim schimbați după chipul Aceluia în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii și să conștientizăm că suntem acceptați în Cel Preaiubit, „Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri”.

Traducere realizată de Igor Sârbu.