Ellen G.White, Bible Echo and Signs of the Times, 15 ianuarie 1892
[Un discurs rostit în Federal Hall, North Fitzroy, Melbourne, 19 decembrie 1891].
„Vreau, în adevăr, să știți cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodiceea și pentru toți cei ce nu mi-au văzut fața în trup; pentru ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniți în dragoste și să capete toate bogățiile plinătății de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei. Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înșele prin vorbiri amăgitoare. Căci măcar că sunt departe cu trupul, totuși cu duhul sunt cu voi și privesc cu bucurie la buna rânduială care domnește între voi și la tăria credinței voastre în Hristos. Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu. Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos. Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveți totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri.”
Coloseni 2:1-10
Observați cuvintele din ultima propoziție: „Voi aveți totul deplin în El”. Nu este această afirmație minunată? În ciuda tuturor temperamentelor noastre diferite, în pofida diferitelor noastre defecte și imperfecțiuni, în ciuda atacurilor dușmanului, ispitelor și sugestiilor sale dureroase, ni se spune că suntem desăvârșiți în Cel care este capul oricărei domnii și stăpâniri. Sunt foarte multe lucruri prezentate mai sus în cuvintele pe care le-am citit, dar vom putea remarca doar câteva aspecte cuprinse în aceste versete. Dorim totuși ca voi să fiți capabili să înțelegeți într-o oarecare măsură care sunt posibilitățile la care putem ajunge în viața noastră creștină. Noi trebuie să umblăm la fel cum a umblat Hristos, altminteri cuvintele inspirației nu ar fi descris astfel calea celui care îl urmează pe Hristos. „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El.”
Pentru a ajunge la această înaltă chemare a lui Dumnezeu în Hristos Isus, trebuie să începeți ziua cu Mântuitorul vostru. Chiar prima respirație a sufletului de dimineață ar trebui să fie pentru prezența lui Isus. „Despărțiți de Mine”, spune El, „nu puteți face nimic”. De Isus avem nevoie – lumina, viața și Duhul Său trebuie să fie ale noastre în mod continuu. Avem nevoie de El în fiecare oră. Și ar trebui să ne rugăm dimineața ca precum soarele luminează peisajul și umple lumea de lumină, la fel și Soarele Neprihănirii să strălucească în cămările minții și ale inimii și să ne facă pe toți lumină în Domnul. Nu ne putem lipsi nicio clipă de prezența Lui. Inamicul cunoaște atunci când încercăm să facem ceva fără ajutorul Domnului nostru, el este prezent, având grijă ca mintea noastră să fie umplută cu sugestiile sale rele, astfel încât să cădem din statornicia noastră, dar dorința Domnului este ca în fiecare clipă să rămânem în El, pentru a fi astfel desăvârșiți în El, acceptați în Cel Preaiubit. Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi să fie desăvârșit în El, astfel încât să putem reprezenta lumii perfecțiunea caracterului Său. Dorește ca noi să fim eliberați de păcat, ca să nu dezamăgim Cerul, să nu-L întristăm pe Răscumpărătorul nostru divin. Nu vrea ca noi să mărturisim că suntem creștini și totuși să nu ne folosim de harul care poate să ne facă desăvârșiți, pentru ca să nu fim găsiți în lipsă, ci ireproșabili înaintea Lui în dragoste și sfințenie.
Eu am auzit pe cineva spunând: „Nu voi putea atinge niciodată acest standard”. Dar așa trebuie să ajungeți, altfel nu veți intra în cer niciodată. Vrem să câștigăm cerul pentru că acolo nu mai este nici dezamăgire, nici întristare, nici păcat, nimeni care să zică: ,,Sunt bolnav”, nu mai sunt nici cortegii de înmormântare, nici plâns, nici moarte, nici despărțiri, nici inimi zdrobite, ci Isus va fi acolo, pacea va fi acolo. O, trebuie să fim cu El căci în prezența Lui este plinătatea bucuriei, iar la dreapta Lui sunt bucurii veșnice. Aici trebuie să-L privim și să fim schimbați după chipul Său. „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” Câtă mângâiere ne oferă să-L privim aici cu ochiul credinței, încât privindu-L să fim asemenea Lui, dar ce va fi să-L privim așa cum este fără un văl întunecat la mijloc?
Și cine este El? El este Cel care a săvârșit o jertfă infinită în numele nostru, Cel care a adus răscumpărarea veșnică în fața noastră și dacă am vedea în El tot ceea ce este pentru noi, cu câtă plăcere i-am preda inimile noastre, pentru a-L iubi și a-L asculta. Oare nu putem face acest lucru acum? Nu este necesar să-L privim prin credință și să fim schimbați după chipul Său, când știm că lumea este cuprinsă de un întuneric moral ca o mantie a morții, pentru ca atunci când reflectăm lumina pe calea sumbră a celor care se află în nedumerire și în eroare, ei să vadă că există strălucire și farmec în nădejdea creștinului? Dar toate acestea depind de primirea de către voi a Duhului Sfânt. Este privilegiul vostru să fiți unși de sus, altfel nu-L puteți reprezenta pe Isus așa cum este El, iar lumea nu poate lua cunoștință de faptul că ați fost cu El și ați învățat de la Învățătorul divin. Trebuie să umblați în El, să-L iubiți pentru că El v-a iubit mai întâi pe voi.
Isus nu ne-a căutat pe tine și pe mine pentru că eram prietenii Săi, întrucât eram înstrăinați de El și neîmpăcați cu Dumnezeu. Pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. El a promis însă că ne va da Duhul său cel Sfânt, pentru ca noi să devenim asemenea naturii Sale, schimbați după chipul Său. Prin urmare, trebuie să lăsăm deoparte tot ceea ce seamănă cu patima, nerăbdarea, cârtirea și neliniștea și să găsim un loc pentru Isus în inimă. Trebuie să-i îndepărtăm din templul sufletului pe cei care cumpără și vând, pentru ca Isus să-și poată stabili locuința în noi. Acum El se află la ușa inimii ca un negustor ceresc și afirmă: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine”; „Deschideți-mi, cumpărați de la mine mărfurile cerești, cumpărați de la mine aurul curățat prin foc”. Cumpărați credință și iubire, însușirile prețioase și frumoase ale Răscumpărătorului nostru, care ne vor permite să găsim calea spre inimile celor care nu-L cunosc, care sunt reci și înstrăinați de El prin necredință și păcat. El ne invită să cumpărăm haina alba, care este neprihănirea Lui glorioasă și alifia pentru ochi ca să putem discerne lucrurile spirituale. O, nu vom deschide ușa inimii acestui oaspete ceresc?
Dar oricine aparține lui Hristos, care a gustat din puterile veacului viitoare, și-a răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Așa cum natura trupească este susținută cu ajutorul hranei pe care o mâncăm, tot așa natura spirituală trebuie să fie susținută prin Cuvântul și Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește ca noi să avem o experiență sănătoasă. Vom fi creștini slabi și muribunzi dacă vom avea experiența pe care apostolul o descrie ca fiind modelată după „învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos”. Trebuie să-L avem pe Hristos locuind în inimile noastre prin credință și atunci vom manifesta roadele Duhului despre care Cuvântul lui Dumnezeu susține ca fiind „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor”.
Câteodată, însă, cei care pretind că sunt urmași ai lui Hristos vor spune: „Nu trebuie să fiți surprinși dacă sunt dur, dacă vă vorbesc fără ocolișuri, dacă îmi manifest temperamentul, pentru că aceasta este calea [stilul meu] mea”. Nu este însă cerul surprins de astfel de manifestări de vreme ce planul de mântuire a fost conceput, din moment ce o jertfă infinită a fost săvârșită la Crucea Calvarului, pentru ca noi să reflectăm chipul lui Isus? Calea ta va duce spre cer? Să presupunem că cineva ar veni la porțile de mărgăritar și ar spune: „Știu că am fost grosolan și nemilos și că am fost înclinat să mint și să fur, dar vreau să intru în lăcașurile cerești”, oare această cale îi va permite să intre pe porțile cetății cerești?” Nu, cei care țin calea lui Hristos sunt cei care vor intra acolo. El zice: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Dacă cineva crede că poate merge pe o altă cale, va constata că aceasta nu-l va duce la locașurile de glorie. Noi vrem calea lui Hristos. Viața Lui trebuie să fie în noi așa cum sângele este viața care hrănește trupul. Isus a spus: „dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă… Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el”. Ar trebui să studiem pentru a putea înțelege semnificația acestor cuvinte pentru că sunt de o importanță vitală pentru noi. Isus a explicat semnificația lor, El spune: „Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață”.
Va urma…
Traducere realizată de Igor Sârbu
