„Cumpănește bine cărarea picioarelor tale, și toate căile tale să fie hotărâte.”

Proverbele 4:26 VBT

„Nevoia cea mai mare pe care o are lumea este aceea de bărbați – bărbați care să nu se lase cumpărați sau vânduți, bărbați care să fie cinstiți și credincioși în adâncul sufletului lor, bărbați care să nu se teamă să spună păcatului pe nume, bărbați a căror conștiință este la fel de bine orientată către datorie, precum este acul busolei către pol, bărbați care vor lua poziție neclintită pentru adevăr, chiar dacă s-ar prăbuși cerurile.

Însă un asemenea caracter nu este rezultatul accidentului; nu se datorează unor favoruri sau înzestrări deosebite ale providenței divine. Un caracter nobil este rezultatul autodisciplinării, subordonării firii inferioare firii superioare – predarea eului pentru a-L sluji din iubire pe Dumnezeu și pe om.

Trebuie ca tinerii să fie impresionați de adevărul că înzestrările pe care le au nu sunt ale lor. Putere, timp, intelect – toate acestea nu sunt decât niște comori împrumutate. Ele aparțin lui Dumnezeu și fiecare tânăr ar trebui să ia hotărârea de a le folosi în modul cel mai înalt. El este o ramură de la care Dumnezeu așteaptă roade; un administrator, ale cărui bunuri trebuie să aducă venituri; o lumină care să strălucească în întunecimea lumii. Fiecare tânăr, fiecare copil are o lucrare de făcut pentru onoarea lui Dumnezeu și înălțarea omenirii.” (Educație, p. 57).

„Numai când ne vedem neputința și renunțăm cu totul la încrederea în sine, numai atunci ne vom prinde de puterea divină. Hotărârea de a renunța la eul nostru nu trebuie luată numai la începutul vieții de creștin. Ea trebuie reînnoită cu fiecare pas nou către cer. Toate faptele noastre bune depind de o putere din afara noastră; din acest motiv, trebuie să existe o continuă orientare a inimii către Dumnezeu, o mărturisire constantă, serioasă, a păcatului și o umilire a sufletului înaintea Lui. Primejdiile ne înconjoară; iar noi suntem în siguranță numai când ne simțim slăbiciunea și ne prindem prin credință de puternicul nostru Izbăvitor.” (Divina vindecare, p. 455).

Apel: Călătoria spirituală este un drum pe care fiecare dintre noi îl parcurge, cu obstacole, tentații și decizii de luat. Este esențial să îți cumpănești calea pe care mergi, astfel încât să te asiguri că te orientezi cu hotărâre către adevăr și integritate. Dacă realizezi faptul că umblarea ta este în direcția opusă, ascultă îndemnul lui Hristos și întoarce-te cu toată inima la El. Numai harul Lui este cel care te poate face în stare să renunți la eul tău.

Meditează: Care sunt provocările sau tentațiile care te îndepărtează cel mai adesea de drumul tău spiritual? Care sunt prioritățile și obiceiurile care îți determină parcursul acestuia? Ești dispus să accepți că toate capacitățile și resursele tale sunt niște comori împrumutate pe care Dumnezeu dorește să le folosești ca un administrator responsabil?

Aplică: Pentru a călători în direcția cea bună în viață, ai nevoie de un ghid de încredere. Cuvântul lui Dumnezeu, și în special Legea Sa, servește ca busolă spirituală în călătoria ta. Gândește-te la experiența vieții tale și evaluează-te în lumina adevărurilor Scripturii, astfel încât să iei decizii în conformitate cu voința divină. Astăzi, fii receptiv la oportunitățile care îți permit să îți pui talentele în slujba binecuvântării celor din jur.